Skip to content
Menu

Mașini, fete, țipete – Relații abuzive

Patru întâmplări

Când aveam 11 ani, am mers cu părinții la București și m-am întâlnit cu verișoara mea mai mare și cu prietenul ei. Eu, ai mei și ei doi aveam o destinație comună. De la punctul de întâlnire și până în locul unde trebuia să ajungem eu am mers cu verișoara mea și cu prietenul ei în mașina lor. Eu stăteam în spate, el, la volan, iar ea era pe scaunul din dreapta. Conducea periculos în traficul aglomerat al orașului. Pe măsură ce înaintam, îi înjura pe ceilalți participanți la trafic din ce în ce mai des și mai violent, în timp ce verișoara mea devenea din ce în ce mai tăcută, iar eu tot mai mirată. La un moment dat, a claxonat de foarte, foarte multe ori o Dacie veche, ca să meargă mai repede. Bărbatul de la volan a deschis geamul și a vociferat.  Prietenul verișoarei mele s-a apropiat de cealaltă mașină, a deschis geamul, la rândul lui, și a întrebat foarte calm „Ce e, nașule, ce s-a întâmplat?” Celălalt șofer i-a răspuns enervat că a claxonat exagerat, iar șoferul nostru a răcnit necontrolat „Păi, dacă te miști ca ochiul mortului!” A reînchis repede geamul și am pornit cu aceeași viteză mai departe. M-am speriat și cred că i-am spus ceva despre cum să fie mai calm și el mi-a răspuns răstit. Verișoara mea i-a spus „Las-o, că e și ea mică!” Când am ajuns la destinație și ne-am dat jos din mașină, ea mi-a spus că așa e el, nervos, la volan. Pe lângă asta, era și, în general, un tip gelos. Mă întrebam de ce  e, încă, cu el.  Au fost împreună câțiva ani. Verișoara mea avea atunci 17 sau 18 ani.

Primul meu prieten, cu patru ani mai mare decât mine, devenea agresiv la volan. Mai ales când conducea prin București. Odată i-am spus că merge prea repede.  S-a enervat foarte tare, a avut o reacție violentă,  a oprit mașina și mi-a zis să mă dau jos. Câteva ore mai târziu eram la el în apartament și nu știam de ce sunt cu tipul ăsta care se poartă așa de urât cu mine și-mi aminteam episodul cu verișoara mea și prietenul ei. Am fost împreună trei ani și jumătate. Aveam atunci 19 ani.

Acum câtva timp eram în autobuz între București și localitatea mea natală. Alți doi pasageri, un cuplu tânăr, au început să se certe, iar bărbatul, o qvasicunoștiință de-ale mele, era foarte violent verbal și o înjura pe prietena lui. Ea s-a ridicat de lângă el și s-a așezat vizavi de mine, pe scaun. Când autobuzul a oprit într-o stație, după o nouă altercație verbală, fata s-a dat jos. El a urmat-o. L-am rugat pe șofer să nu plece mai departe, pentru că știam că bărbatul poate fi agresiv și nu aș fi vrut să o lăsăm pe tânăra femeie în nesiguranță. În timpul acesta, ea început să meargă prin lanul de grâu de la marginea șoselei și s-a așezat între spicuri și și-a pus mâinile în cap. O altă pasageră a mers la ea și a rugat-o să se întoarcă. Până la urmă, cei doi s-au urcat din nou în autobuz, iar fata s-a așezat tot în stânga mea. I-am spus că poate rămâne la mine în aceea seară, dacă vrea. Ea era din București și mergea în vizită la părinții lui. A acceptat, mama mea ne-a luat cu mașina, i-am dat pijamale și prosop și înainte să ne culcăm am stat împreună de vorbă. Câteva ore mai târziu s-a hotărât să meargă, totuși, la prietenul ei acasă, pentru a vorbi cu el. Părea hotărâtă să se despartă de el. A doua zi dimineață mi-a mulțumit printr-un mesaj.  Erau de două luni împreună și nu îl văzusem decât într-o altă ocazie violent. Avea atunci 25 de ani.

Acum câteva zile, renumita cântăreață pop Alexandra Stan a fost bătută de managerul și prietenul ei. Nu a fost plătită corespunzător timp de 3 ani și nu i se permitea să înțeleagă cât valorează munca ei – ea nu avea niciun detaliu despre cât câștigă pe un concert. Când s-a plâns de asta a fost agresată fizic în studio și apoi în mașina managerului ei de către acesta.  A fost din fericire găsită la marginea șoselei de un echipaj de poliție, cu fața și corpul rănite de loviturile primite.  Alexandra Stan are 23 de ani.

Toate acestea sunt povești despre relații abuzive și episoade abuzive din cadrul unor relații. Au câteva lucruri în comun. Toate sunt legate de momentul ăla fragil când ești la drum cu o persoană care ar trebui să fie partenerul tău și care este, în schimb, violent cu tine. În toate cazurile, persoanele care suportă abuzurile sunt femei tinere. Toate întâmplările povestite se întâmplă în România.

Vă sună cunoscut poveștile aceastea?

 

Un adevăr: Numai persoana violentă e de vină!

Există multe răspunsuri. Poate lipsa unui mediu afectuos în familie pentru verișoara mea.  Lipsa experienței și a faptului că nu am avut parte de niciun fel de educație la școală despre cum ar trebui să arate o relație sănătoasă pentru amândouă dintre noi. Un amestec de contracte financiare, plus sentimente, plus teamă pentru Alexandra Stan. Grija pentru prietenul tău. Faptul că uneori e drăguț cu tine și doar uneori este violent. Faptul că ți-ar plăcea să-l ajuți să devină mai calm și mai bun. Faptul că ți-e greu cu el, dar mai frică îți face gândul de-a te despărți de el. Faptul că ți-a spus că, dacă vă despărțiți el nu va mai fi fericit niciodată sau că își va face rău. Faptul că ții la el.

„De ce ai plecat, măi, fată cu el la drum, dacă l-ai văzut așa?”, o întrebau femeile din autobuz pe fata de 25 de ani. „De ce o sta cu el?”, m-am întrebat despre verișoara mea când aveam 10 ani. „De ce stau cu el?” m-am întrebat la 19 ani. „De ce ai rămas atât cu el?”, o întreabă reporterii pe Alexandra Stan.

Faptul că ții la o persoană care e agresivă cu tine și că rămâi în acea relație agresivă nu te face vinovat. Singura persoană care este vinovată pentru situația violentă este persoana care este violentă. TU NU EȘTI DE VINĂ!

O spune și Alexandra Stan într-un fel foarte clar și care merită reținut:

„Eu vreau doar să le arăt în continuare femeilor că, deși nu este plăcut să apar așa, în pijama și nemachiată la televizor și cu ochiul umflat, a trebuit să o fac pentru că nu este o rușine, pentru că eu nu am făcut nimic rău. Nu îmi doresc să-l distrugem pe Marcel Prodan [managerul ei, n.r.], mai degrabă să ambiționăm toate femeile să aibă curaj. Nu vă lăsați călcate în picioare!”

de Adriana Radu